Hm .... vai ce trist este să o asculți pe micuța Irina Columbeanu răspunzând la întrebările unui psiholog. Am ascultat o înregistrare nouă postată pe internet.
Ei nu-i place de mama ei. Pentru că o bate. A bătut-o și în America, și aici, în România. De ce nu i-a spus mamei ei că nu trebuie să o bată, ci să o ierte? Pentru că ... și aici devine foarte interesant:
1. Pe vremea aia era prea mică și nu știa că ar fi putut să îi spună mamei ei că ar trebui să o ierte, nu să o bată. Mie mi se pare suspect de precoce această afirmație de la o fetiță de patru ani. Parcă a imitat ce a învățat. Știe un copil de 4 ani să facă aceste diferențe?! Io nu mă pricep la copii, dar mie mi se pare total indusă această declarație a Irinei. Răspunde mult prea prompt, mult prea clar, mult prea regizat. Prea știe ea ce ”înseamnă rău” (!)
2. Când eram io mic, mă bătea fratele meu mai mare. Mereu când nu erau ai mei de față. Mă bătea când mă lua de la grădiniță, de exemplu. Și mereu îmi spunea că dacă le zic părinților, mă va bate și mai rău. Și nu le-am zis niciodată părinților. Au aflat doar din cauză că cineva de pe stradă, care o cunoștea pe mama, l-a văzut pe fratele meu cum mă altoia.
3. Tot când eram io mic, mă bătea mama. Crunt. Bătăi și pedepse apocaliptice. Nu am știut niciodată că mama nu ar avea dreptul să mă bată. Consideram că mama are dreptate, că io nu am fost cuminte. O imploram să nu mă bată, ci să mă ierte, pentru că eram terifiată când o vedeam cum lua cureaua din piele și începea să dea în neștire. Nu mă putea apăra nimeni. Cam așa am fost crescută.
Nu sunt pe partea Monicăi, clar. DAR domnul Columbeanu a depășit măsura. Eu așa cred. E o luptă urâtă de orgolii și demonstrare de forță. Atât.
Tristețea cea mai mare ar fi să fie adevărat că dl. Columbeanu a trăinuit-o pe Irina pentru aceste răspunsuri atât de mature. Eu aș pune pariu că după o lună de stat cu Monica, declarațiile Irinei ar fi total diferite, chiar răspunzând la aceleași întrebări.
Ei nu-i place de mama ei. Pentru că o bate. A bătut-o și în America, și aici, în România. De ce nu i-a spus mamei ei că nu trebuie să o bată, ci să o ierte? Pentru că ... și aici devine foarte interesant:
1. Pe vremea aia era prea mică și nu știa că ar fi putut să îi spună mamei ei că ar trebui să o ierte, nu să o bată. Mie mi se pare suspect de precoce această afirmație de la o fetiță de patru ani. Parcă a imitat ce a învățat. Știe un copil de 4 ani să facă aceste diferențe?! Io nu mă pricep la copii, dar mie mi se pare total indusă această declarație a Irinei. Răspunde mult prea prompt, mult prea clar, mult prea regizat. Prea știe ea ce ”înseamnă rău” (!)
2. Când eram io mic, mă bătea fratele meu mai mare. Mereu când nu erau ai mei de față. Mă bătea când mă lua de la grădiniță, de exemplu. Și mereu îmi spunea că dacă le zic părinților, mă va bate și mai rău. Și nu le-am zis niciodată părinților. Au aflat doar din cauză că cineva de pe stradă, care o cunoștea pe mama, l-a văzut pe fratele meu cum mă altoia.
3. Tot când eram io mic, mă bătea mama. Crunt. Bătăi și pedepse apocaliptice. Nu am știut niciodată că mama nu ar avea dreptul să mă bată. Consideram că mama are dreptate, că io nu am fost cuminte. O imploram să nu mă bată, ci să mă ierte, pentru că eram terifiată când o vedeam cum lua cureaua din piele și începea să dea în neștire. Nu mă putea apăra nimeni. Cam așa am fost crescută.
Nu sunt pe partea Monicăi, clar. DAR domnul Columbeanu a depășit măsura. Eu așa cred. E o luptă urâtă de orgolii și demonstrare de forță. Atât.
Tristețea cea mai mare ar fi să fie adevărat că dl. Columbeanu a trăinuit-o pe Irina pentru aceste răspunsuri atât de mature. Eu aș pune pariu că după o lună de stat cu Monica, declarațiile Irinei ar fi total diferite, chiar răspunzând la aceleași întrebări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu