Când ai fost trist ultima oară? Mai știi, îți mai aduci aminte?
Dacă nu, e de bine, nu fii trist. Când ai fost bucuros ultima oară?
Mai știi, îți mai aduci aminte? Dacă nu, e de rău, nu te bucura.
Dar când ai început să devii pasiv și fără chef, mai știi?
Dacă da, înseamnă că e încă bine și ai șansa ca într-o dimineață să te trezești cu premoniția că într-o zi vei fi din nou bucuros.
Ca în bancul ăla cu spațiul locativ, că e prea mic și dăi și bagă în el rudele, prietenii, animalele din curtea ta, apoi animalele din curtea vecinilor. După ce îi dai pe toți afară, o să ai impresia că trăiești pe un hectar, nu pe 4 mp.
Așa și cu starea asta sufletească de rahat. Căci tristețea nu e dulce. Da, știu, rahatul turcesc e dulce și are tot felul de arome. Dar în rahatul în care suntem adânciți, numai de dulce nu putem vorbi.
Cum dracu să nu te apuci să faci un BLOG TRIST, acum zii și tu!
Zi-mi ceva de bine din țara asta. Dar pe bune, nu pe amintiri interbelice.
Că d-alea am și io, în sepia, o valiză-ntreagă.
Zi-mi ceva care să-mi dea o stare de bine.
Că mi-s amărât s-o văd pe biata de moni zgâindu-se la zăbrelele din izvorani și nu mai pot să dorm nopțile din cauza cu udrea deschide geamul să se mai răcorească în plină iarnă, că nu știe să învârtă un robinet la centrala de căldură din locuința sa cât o cutie de chibrituri. Sau cribituri.
Vai, și mi-a pierit și pofta de apetit de mâncare frate că zăvoranca se porcuiește cu pepe și face scene de împăcare. Na, că dădu pe altele afară din emisiune, pe motiv că ea are ceva important de spovedit nației românești. Vai de mine, ce canal șobolănesc e televiziunea asta. Nu pe bune, io am timp acu și mă uit să văd până unde rezist. Adevărul e că e șocant să vezi ce materiale se derulează pe posturile de televiziune.
Mă gândesc să renunț la cablu, mai economisesc niște bani și am șansa să stau eu cu creierul meu așa neaoș și nespălat, că parcă era mai interesant.
Nu m-apuc neapărat să studiez kafka, dostoievski, eliade, cioran, rebreanu sau eminescu, că am creieru mititel și pătrățel. Da găsesc io ce să fac. Uite mă apuc să apăr maidanezii.
Finalizând cu începutul:
este românia de azi o țară mai tristă
decât românia de acum 25 de ani?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu