Garajiștii plâng degeaba

Da, e trist faptul că în urmă cu X ani, posesorii de autoturisme personale au fost încurajați să își amenajeze, pe banii lor, garaje din beton prin spatele odioaselor blocuri bucureștene. Fără nici un plan care să aibă vreo legătură cu urbanismul sau esteticul sau utilitatea. Să zicem că a fost OK în cazurile când niște maidane pe care se depozitau gunoaie în neștire se transformau în platforme betonate. Așa că au apărut miile de garaje urâte, inestetice, care au devenit rapid ba loc pentru făcut grătare și împuțit tot cartierul, ba reale ateliere mecanice poluând cu decibeli tot cartierul, ba loc de depozitat tot felul de mizerii. Fiecare și-a făcut garajul cum a putut și știut, așa că per general arăta oribil. Țigănie, cum se zice pe românește.
După ce i-a lăsat să se obișnuiască cu ideea propriului garaj în care oamenii își protejau mașinile, vine statul și anulează acest drept. Mă îndoiesc că au primit vreo compensație financiară sau vreun alt fel de ajutor de la stat. Deci deranj mare, costuri de demolare, vezi ce faci cu lucrurile depozite. Bașca că acu e bătaia mai mare pee locurile de parcare din fața blocurilor.
Oamenii au demolat și semidemolat, fiecare după posibilități. Și au rămas niște ruine. Din nou, un tablou oribil care ne infectează privirile în fiecare zi. Peste care plouă, ninge sau dogorește soarele în miez de vară.

Bătaie de joc. Deplorabil de trist. Și cu banii luați, și cu mașina în ploaie, acum și fără loc de parcare. Noi conflicte, o nouă sursă de stress. O bătaie de joc condamnabilă și o nouă dovadă că statul sabotează viața individului, nicidecum o face mai plăcută sau mai ușoară. Îi ia banii pentru a-și bate joc de viața lui.